Până la o anumită vârstă este absolut normal ca un copil să nu aibă controlul asupra propriei vezici urinare. Însă când se întâmplă acest lucru şi mai târziu, devine o problemă atât pentru copii cât şi pentru părinţi. Copiilor le este ruşine să vorbească cu părinţii despre problema lor şi aceştia, în multe cazuri, nu ştiu cum să reacţioneze şi cum să îşi ajute copilul.
Mai mult, atunci când cer sfatul medicului specialist, rareori primesc un răspuns edificator, deschis şi direct.
Controlul vezicii urinare şi dezvoltarea tuturor funcţiilor corpului în ceea ce priveşte acest organ nu este un lucru dobândit la naştere, acesta trebuie fie “învăţat”. Dezvoltarea acestor aptitudini se întâmplă gradual, pe măsură ce copilul creşte. În general, la vârsta de 3-5 ani această aptitudine ar trebui să fie deja dobândită.
Copilul începe să îşi controleze funcţiile fiziologice pe timpul zilei, iar apoi gradual, învaţă să facă acest lucru şi noaptea. Decalajele ce apar între aceste mecanisme sunt responsabile de apariţia problemelor de urinare.
Cele mai frecvente cauze ale pierderilor necontrolate de urină la copii sunt:
Udarea involutară a patului în timpul nopţii este cel mai frecvent tip de incontinenţă la copii. Aflaţi mai mult despre acest subiect aici.
