Sistemul urinar

Structura sistemului urinar

Sistemul urinar este una din cele mai împortante părţi ale organismului uman. Rolul acestuia este de a menţine şi de a regla echilibrul fluidelor din corp, prin filtrarea sângelui şi producerea urinei, din substanţele îndepartate din sânge.

A – rinichii, B – uretere, C – vezica urinară, D – gâtul vezicii urinare, E – uretra, F – sfincterele, G – terminaţiile nervoase

Rinichii

Organul pereche cu cea mai mare importanţă din sistemului urinar.  Rinichii produc urina, în cadrul procesului de purificare a sângelui de substanţe toxice. Funcţionarea corectă a rinichilor este crucială pentru sănătatea întregului organism.

Ureterele

Ureterele sunt două canale urinare fine şi subţiri, prin intermediul cărora, urina se scurge din rinichi în vezica urinară. Când vezica se umple de urină, ureterele se închid automat astfel încât să nu permită urinei să ajungă înapoi în rinichi.

Vezica urinară

Un organ musculo-cavitar poziţionat în partea de jos a abdomenului. Datorită pereţilor elastici, poate înmagazina aproximativ 400-700 ml de urină sau chiar 1500-2000 ml, la extindere maximă. Muşchii din pereţii vezicii urinare se relaxează în timpul umplerii şi se contractă la golire.

Gâtul vezicii urinare

Este poziţionat în partea de jos a vezicii urinare. În interiorul acestuia, se găseşte orificiul intern al uretrei, protejat de doi muşchi sub formă de inel (sfinctere).

Uretra

Este partea terminală a tractului urinar, sub forma unui canal îngust cu pereţi subtiri, prin care urina este eliminată din vezică. Lungimea uretrei la femei este de 3-5 cm, pe când la bărbaţi este de aproximativ 15-20 cm, se deschide în varful penisului şi are în plus funcţia reproductivă de canal de eliminare a lichidului spermatic.

Sfincterele

Eliminarea urinei este controlată de un sistem alcătuit din două sfinctere, extern si intern. Cel intern este un muşchi sub forma unui inel, ce protejează orificiul intern al uretrei. Se contractă şi se relaxează în mod involuntar. Sfincterul extern este alcătuit din muşchii pelvieni distribuiţi între oasele pelviene, ca o umbrelă întoarsă. Ei sunt responsabili pentru susţinerea organelor interne în abdomen şi pentru controlarea eliminării urinei, în mod voluntar.

Terminaţiile nervoase

În pereţii vezicii urinare se află receptorii care sesizează schimbarile de presiune şi trimit semnale spre coloana vertebrală, în funcţie de gradul de umplere al vezicii. Nevoia de a urina apare când în vezică sunt deja 200-300 ml de urină.

Cum funcţionează sistemul urinar?

Activitatea constantă a rinichilor reglează electroliţii şi menţine echilibrul acido-bazic. În fiecare zi, prin rinichi trec 170-180 litri de sânge, din care 1,5 litri sunt eliminaţi sub formă de urină. Este un ciclu care se petrece conform diagramei de mai jos:

Urina este înmagazinată în vezică, care se extinde în timpul procesului. În momentul în care vezica a înmagazinat 200-300 ml de urină, receptorii din pereţi trimit semnale către coloana vertebrală, şi apare nevoia urgentă de a urina. O persoană a cărei vezică funcţionează normal, poate să-şi controleze această nevoie şi să amâne momentul urinării.

Eliminarea urinei din vezica începe cu relaxarea muchiului sfincter şi cu contracţia vezicii când propulsează urina în exterior. Urina se scurge prin uretră. Apoi sfincterele se contractă şi începe din nou procesul de umplere al vezici. Funcţionarea defectuoasă a oricarui element al sistemului urinar, poate duce la pierderea involuntară de urină, însă poate avea şi consecinţe mai dramatice, inclusiv otrăvirea organismului.