Cauzele IU la copii

Până la o anumită vârstă este absolut normal ca un copil să nu aibă controlul asupra propriei vezici urinare. Însă când se întâmplă acest lucru şi mai târziu, devine o problemă atât pentru copii cât şi pentru părinţi. Copiilor le este ruşine să vorbească cu părinţii despre problema lor şi aceştia, în multe cazuri, nu ştiu cum să reacţioneze şi cum să îşi ajute copilul.

Mai mult, atunci când cer sfatul medicului specialist, rareori primesc un răspuns edificator, deschis şi direct.

Controlul vezicii urinare şi dezvoltarea tuturor funcţiilor corpului în ceea ce priveşte acest organ nu este un lucru dobândit la naştere, acesta trebuie fie “învăţat”. Dezvoltarea acestor aptitudini se întâmplă gradual, pe măsură ce copilul creşte. În general, la vârsta de 3-5 ani această aptitudine ar trebui să fie deja dobândită.

Copilul începe să îşi controleze funcţiile fiziologice pe timpul zilei, iar apoi gradual, învaţă să facă acest lucru şi noaptea. Decalajele ce apar între aceste mecanisme sunt responsabile de apariţia problemelor de urinare.

Există două tipuri de probleme ce pot aparea:

  1. Incontinenţa urinară – pierdere necontrolată de urină – un copil este conştient de ce se întâmplă, însă nu are control şi urina se pierde în cantităţi mici;
  2. Udarea involuntară – urinarea necontrolată, în cazul în care copilul este la vârsta la care se poate controla, dar se află în imposibilitatea de a face acest lucru; vezica se goleşte complet, în special în timpul nopţii.

Cele mai frecvente cauze ale pierderilor necontrolate de urină la copii sunt:

  • infecţii sau defecte ale tractului urinar,
  • tumori ale vezicii urinare,
  • paralizie cerebrală,
  • dizabilităţi fizice,
  • obezitate,
  • constipaţie,
  • diabet,
  • alergii la mâncare,
  • epilepsie,
  • afecţiuni neurologice,
  • probleme de natură psihologică.

Udarea involutară a patului în timpul nopţii este cel mai frecvent tip de incontinenţă la copii. Aflaţi mai mult despre acest subiect aici.